Marele Firewall Chinezesc și InterNyet-ul Rusiei

”Great Firewall of China” – coined by Elizabeth C. Economy (The Guardian)

”InterNyet” – coined by Benjamin Peters (Aeon)

Este 2019 și te cerți cu un cyber-inamic pe internet. Clasic. Ți-a comentat la postarea ta în care ironizai cine știe ce gafă a guvernului și ești pregătit să-i dai lovitura finală tot printr-un comentariu. În timp ce scrii furibund intri și verifici rapid pe Google dacă folosești un cuvânt (foarte comun de altfel) cu sensul corect din definiție, nu cumva să-ți scape o eroare și să pierzi argumentul din start.

Toate astea în cazul în care ești de partea înseninată a Cortinei de Fier Digitale.

Este 2019 într-adevăr, însă cu toate că auzim constant la știri sau pe web că numărul de utilizatori, aplicații, rețele și așa mai departe crește de la an la an ca urmare a abundenței de informații și libera circulație a acestora pe Internet, în unele locuri adevărul este sumbru și are nuanțe de 404.

Vorbim aici în principal de Internet Censorship ca măsură luată de statele autoritare, cu un trecut cunoscut al oprimării opiniilor și care înseamnă în principiu, blocarea accesului către un număr de site-uri și aplicații de către utilizatorii unei anumite țări. În unele cazuri însă, cenzura nu se limitează doar la blocarea informațiilor ci se angajează să șteargă și opiniile care se opun regimului și care circulă pe Internet. Cu alte cuvinte, dacă ai folosit cuvântul ăla în comentariu, cu sensul greșit pentru că n-ai găsit la timp definiția, ne pare rău.

Dar mai rău ne pare că nici nu poți ironiza în voie. Era chiar amuzantă acea memă.

Deși cenzura este o realitate a mai multor state într-o anumită măsură, cele două mari țări care atrag atenția sunt deopotrivă Rusia și China.

Miracolul economic chinezesc din ultimele decade a însemnat în primă fază emanciparea unui popor majoritar rural, needucat și sărac într-o națiune a cărei clasă de mijloc crește exponențial și care deține acum mijloace financiare și tehnologice, ambele fiind unelte cruciale pentru a deține în final putere politică. Liderii de la Beijing au fost însă atenți să nu lase explozia economică să coincidă cu cea democratică, iar printre primele măsuri s-a numărat și blocarea accesului către site-urile mainstream, incontrolabile de către guvern și libere de cenzură.

Așa au picat rând pe rând site-uri gigant precum Google, Facebook, Twitter, YouTube, Netflix, Instagram, Tumblr, etc., practic tot ecranul principal de pe smartphone-ul tău. În locul lor însă s-a dezvoltat un întreg ecosistem de website-uri și aplicații locale, care deservesc cam aceleași scopuri ca și corespondenții lor blocați.

Aici vorbim de giganți precum Baidu (Google), Weibo (Twitter), Taobao-Alibaba-AliExpress (Amazon), WeChat (Facebook) și multe altele. Spunem giganți pentru că aceste site-uri au un număr de utilizatori în numărul sutelor de milioane, în timp ce unele aplicații precum WeChat au devenit unelte cu funcționalități atât de vaste (mesagerie, rețea de socializare, aplicație de payments, accesare servicii publice, etc), fără de care viața în mediul urban chinez este aproape imposibilă. Desigur, cu ajutorul unor servicii de VPN (Virtual Private Network), un utilizator chinez poate accesa site-uri înainte blocate, însă impactul acestui sistem închis este atât de pregnant încât majoritatea oamenilor preferă să folosească varianta locală și mai ușor de accesat a website-urilor.

Modelul rus de cenzură pe Internet este mai degrabă înțeles atunci când ne amintim de distincția între Est-Vest, Noi-Ei, o distincție care stă la baza unei strategii de „naționalizare” a Internetului pe teritoriul rus, la fel ca și vecinii din Orient. Pe lângă sutele de cazuri în care oameni au fost chestionați și chiar trimiși în judecată de către autorități referitor la opiniile lor în mediul online, Rusia a mai avut tentative de blocare a unor site-uri sau aplicații „străine” precum Telegram, motivând securitatea națională.

Cum era gluma aia; In Soviet Russia the Internet closes you.

Este 2019 și fie dai scroll-scroll fie migrezi între 3-4 taburi deschise. Citești articolul ăsta, mai schimbi piesa din Spotify sau eventual lași baltă viața pentru câteva minute și pui pe YouTube compilația aia cu pisici care sar în zăpadă pentru prima oară (de o știi doar tu). În orice caz, să ne bucurăm de ce avem de partea asta a zidului.

Articol scris de Denis Murărescu, membru IAA Young Professionals România.