InvitatulYP Dana Nae Popa: antreprenoriatul este despre mindset

1. Care considerați că a fost evenimentul din viață care v-a motivat cel mai mult să începeți business-ul pe care îl aveți acum? 

Nu a fost chiar un eveniment, ci o pasiune pentru domeniul marketingului și al comunicării. Totul a început încă din liceu, la o oră de economie. Deși manualul nu avea nici măcar un capitol dedicat marketingului, o singură jumătate de pagină m-a convins că asta vreau să fac. Și apoi, am început să studiez la ce facultate ar trebui să merg ca să dezvolt subiectul. La vremea respectivă trebuia să intru la Facultatea de Comerț, ca apoi să mă specializez în Marketing. Până am terminat eu facultatea s-a înființat și o facultate disctinctă și așa am făcut parte din prima generație de absolveți ai Facultății de Marketing de la ASE. Mi-a plăcut mult facultatea (mai ales seminariile), dar teoria o învățam după niște manuale ale căror primă ediție avusese loc înainte ca eu să mă nasc, așa că m-am ambiționat să văd cum e în relitate. Am lucrat încă din primul an de facultate, mai întâi într-un departament de marketing și apoi în două agenții de publicitate. M-a ajutat foarte mult că am lucrat pe perioada facultății pentru că am înțeles mult mai bine lucrurile pe care le învățam și mi-am conturat destul de repede o viziune asupra a ceea ce vreau să fac pe viitor. Apoi, în ultimul an de facultate, apăruse o lege conform căreia studenții erau scutiți de plata taxelor pentru înființarea unei firme. Erau primele semne ale susținerii antreprenoriatului la noi. Împreună cu fosta mea asociată, ne-am dat demisia în aceeași zi din agenția în care lucram și am înființat agenția pastel. Evident, curajul de atunci a fost alimentat de entuziasmul și pasiunea pentru acest domeniu, care nu au dispărut nici până azi.

2. Care credeți că sunt avantajele unei femei în lumea antreprenoriatului? 

UN antreprenoriat, DOUĂ antreprenoriate, deci substantiv neutru. Antreprenoriatul nu ar trebui să aibă gen, antreprenoriatul este despre mindset. M-ar bucura să vorbim mai mult despre acest mindset, fără să mai împărțim antreprenorii în ei și ele.

3.  Care este mindset-ul cu care e bine sa pornesti? 

Că trebuie să încerci. Și că mai bine îți pare rău de ceva ce nu ai reușit, decât de ceva ce nici măcar nu ai încercat.

4. Ce obstacole ai întâlnit în atingerea obiectivelor tale? 

Deși am o doză de optimism peste medie, de obstacole tot mă lovesc și eu. Cele mai importante cred că se referă la:

• Găsirea și fidelizarea oamenilor să lucreze în agenție, într-o perioadă în care industria și-a mai pierdut din glam.
• Pitch-urile incorecte sau organizate doar de formă care ne consumă foarte mult timp și resurse.

5. Cum ai ajuns la un echilibru între viața personală și cea profesională? 

Eu nu cred în echilibrul dintre viața personală și cea profesională. Cred în asumarea ambelor dimensiuni ale vieții. Nu pot apăsa pe un buton la ora 18:00 și să-mi blochez creierul să nu se mai gândească la un proiect, cum nu pot nici opri același creier să nu se gândească la cei dragi sau la o pasiune de-ale mele în programul 9:00-18:00. Echilibrul vine dintr-un time management cât se poate de bun, astfel încât să ai rezultate onorabile atât pe plan personal, cât și profesional. Am spus onorabile, pentru că nu mai cred în perfecțiune sau în excelență.

6. Ce obiceiuri constructive ți-ai format? 

Sunt mai degrabă niște principii de la care nu mă abat orice ar fi. Ai mei m-au învățat să mă bucur de ce am decât să mă plâng de ce nu am, dar și să am grijă de oameni și să-i iubesc oamenii. De aceea, pot spune că este un obicei să văd partea bună a lucrurilor și a oamenilor. De asemenea, cred în zicala care spune că “Ce ție nu-ți place, altuia nu-i face!”. Așa am ajuns să mă raportez la pastel la ca un loc în care eu aș vrea să fiu angajată și la mine ca la un manager pe care mi-aș dori să îl am.

Fac des un exercițiu cu mine și mă dau doi pași în spate ca să mă asigur că nu mă îndepărtez de la aceste principii.

7. Care a fost cea mai grea decizie pe care a fost nevoie sa o luati in cariera dumeavoastra? 

Spuneam mai sus că am pornit la drum cu o asociată. Eram extrem de diferite, lucru care a funcționat foarte bine în primii câțiva ani pentru că ne completam frumos. Însă, pe măsură ce creșteam, și noi și agenția, diferențele de viziune, valori și principii s-au adâncit foarte mult. De aceea, s-a pus problema separării, iar asociata mea și-a dorit dizolvarea și închiderea agenției. În contextul în care ea își pusese la punct cu mult timp înainte planurile pentru înființarea unei alte agenții, dizolvarea era cea mai bună soluție pentru ea. Însă, în momentul acela am simțit că pastel e mai mult decât un SRL ale cărui active și finanțe trebuiau împărțite între asociați. Era un vis care trebuia împlinit, era un loc de muncă pentru peste 20 de oameni și era o agenție care promisese clienților o muncă bine făcută. De aceea, am început să mă gândesc la soluții de salvare. Iar decizia de a-i cumpăra părțile sociale a fost pe cât de grea din punct de vedere financiar, pe atât de ușoară având în vedere misiunea ce trebuia dusă până la capăt. Au trecut 5 ani de atunci și mă gândesc cu recunoștință la acel parteneriat, cu tot ce a însemnat el.

8. Care sunt riscurile asumate de-a lungul carierei? 

Antreprenoriatul înseamnă prin definiție adrenalină și asumare de riscuri. Cel puțin așa zice teoria. Însă, pentru că am o echipă pentru care pastel nu e doar un job, nu-mi permit să risc prea multe gândindu-mă că este doar un business. Sunt o persoană analitică, cu un stil de management democratic, astfel că majoritatea deciziilor grele sau cu potențial de risc sunt atent luate. Până acum, am crescut organic și sustenabil. Nu am apelat la credite, ci am controlat creșterea business-ului, a cash-flow-ului etc.

9. Ati ajuns vreodata in punctul de a renunta? 

Că tot vorbeam de definiții mai sus, teoria mai spune și că un antreprenor și-a făcut bine treaba atunci când firma lui funcționează și când acesta nu este fizic prezent. Nu m-am gândit să renunț niciodată, însă, din cauza unor probleme de sănătate m-am gândit să iau o pauză mai mare. Din fericire, nu a fost nevoie de acea pauză, însă acea perioadă m-a pregătit mental că dacă va fi nevoie, o pot face. Și, din fericire, lucrurile merg la fel de bine și fără mine pentru că am o echipă pe care mă pot baza.

10. Care a fost cea mai mare provocare din business de pana acum? 

În 2018, la 12 ani de la înființare am simțit că trebuie să schimb ceva radical la agenție. Nu mai eram demult un start-up pornit la drum de niște studente. Lucram cu clienți din ce în ce mai mari, dar mai ales, campanii complexe, strategice și integrate cu adevărat. Eram o echipă cu mulți seniori cu experiență chiar mai mare decât anii de viață ai agenției. Însă, pentru mulți clienți eram în continuare acea agenție fâșneață, care livrează repede și care e bună pentru proiecte de tip evenimente sau activări de brand, pentru că așa ne-au cunoscut sau au auzit de noi. Provocarea cea mai mare a fost să schimb această percepție, dar mi-am dat seama că este vorba de un proces de durată. Eram aceeași agenție fâșneață, dar devenisem mult mai strategici și mult mai orientați și preocupați de business-ul clienților noștri. Astfel, am pornit la drum alături de Aliz Kosza, consultant de business cu ajutorul căreia am obținut finanțare de la BERD pentru un proces de repoziționare și transformare a agenției. Am făcut lucrurile ca la carte. Am pornit cu o diagnoză 360 de business, apoi cu o cercetare de piață, cu remodelarea lucrului intern, cu redefinirea valorilor, a viziunii și a misiunii, rebranding și o nouă strategie de poziționare și de business. A fost un proces care a durat un an și jumătate și care începe să-și producă efectele. Finalul lui 2019 și începutul lui 2020 au reprezentat cea mai bună perioadă pentru agenție în ceea ce privește numărul, dar mai ales importanța pitch-urilor câștigate. Au fost 7 pitch-uri pe care le-am câștigat la rând, lucru care ne ajută și ne face să sperăm că vom depăși cu bine toată criza și nebunia Covid-19.