Fake news ca o realitate a vieţii cotidiene

Cum am ajuns aici?

Cu toţii ne gândim la fake news ca la acele minciuni în formă primară ce vin sub formă de ştire. Ei bine, fake news din ziua de astăzi au adoptat o altă formă; sunt atent create astfel încât cititorii lor să nu îşi dea seama că sunt false. Mai mult, sunt personalizate pentru fiecare grup în parte pentru a rezona cu acei cititori şi pentru a provoca un răspuns emoţional cât mai puternic. Varianta updatată a fake news sunt precis targetate, folosindu-se de date furnizate de Facebook şi alte surse, analizate de Cambridge Analytica şi alţi experţi în manipularea voturilor.

„Când doi îţi spun că eşti beat, du-te şi te culcă!” Aşa sună un cunoscut aforism aparţinând lui Nicolae Iorga. Dar dacă nu eşti beat şi ceilalţi te mint? Începi să îţi pui la îndoială realitatea, deşi, înainte să faci asta, poate că ar trebui să cunoşti şi a doua parte a aforsimului: „Nu, dacă ştii tu că n-ai băut, să fii sigur că amândoi sunt nişte beţivi.”

La fel funcţionează şi fake news. O minciună repetată devine realitatea relativă a unei persoane. Propagată, ea se transformă în realitate pentru o comunitate tot mai mare, iar apoi evoluează în ceea ce numim obicei, valori şi mai târziu cultură.

Cu toate astea, nu avem de-a face cu o simplă minciună. Adesea, fake news au în componenţă un element real – acea frântură de adevăr, care e apoi amestecată cu false stereotipuri, cazuri izolate şi instigări la ură.

Sunt fake news de condamnat? În cel mai nevinovat caz, publicaţiile media apelează la fake news din dorinţa de a oferi publicului său content ce se poate viraliza în cazul în care este destul de polarizant. În cel mai rău caz, vorbim despre influenţarea unei naţiuni pentru a lua decizii cu bătaie pe termen lung (vezi referendumul Brexit sau influenţarea alegerilor din SUA de către agenţii ruşi în favoarea lui Donald Trump, lucru confirmat de către 17 agenţii de informaţii din SUA).

De ce ne atrag fake news?

Fake news fascinează pentru că apelează la ceva din subconştientul nostru. Fie că e vorba despre frica de necunoscut, frica de schimbare ori frica de moarte. Ele trezesc în noi o emoţie puternică, ceva la care nu poţi rămâne impasibil.

Fake news ne mai atrag şi prin titlurile sau stilurile bombastice în care sunt scrise. Simţim că vorbesc pe limba noastră, iar asta nu e o întâmplare. Cum ziceam mai sus, ele sunt atent targetate pe publicurile lor ţintă. Tocmai de aceea, asta e posibil ca multe fake news nici să nu fi ajuns la tine. Sau să crezi că ce a ajuns la tine nu era nicidecum fals, atât de bine era mascat.

De ce distribuim fake news?

Din pură ignoranţă? Cel mai multe dintre situaţii se vor înscrie în această categorie. Distribuim ceva ce ni se pare de interes general fără să ne punem întrebarea dacă ştirea respectivă este reală sau nu.

Ce facem cu acele cazuri în care distribuim fake news cu bună ştiinţă? Atunci când punctul de vedere exprimat contează mai mult decât legitimitatea articolului, când cineva alege să share-uiască o poveste falsă pe wall-ul său, o face pentru a se afilia cu alţii precum el, enunţă Alice E. Marwick într-o cercetare academică. Altfel spus, căutăm confirmare şi sprijin de la alţii ca noi, pentru că nimănui nu îi place să fie singurul care crede într-o minciună, nu-i aşa?

Exemple mai vechi şi mai noi

Suntem la mijlocul anului 2016. Se apropie alegerile prezidenţiale din SUA, iar reţelele sociale sunt în clocot. Agenţiile ruse se implică în alegeri şi îl ajută pe Donald Trump să fie ales preşedinte al SUA. Toate suspiciunile vor fi confirmate după alegeri. Mult prea târziu, când nimic nu se mai putea schimba.

Sau, dăm scroll pe telefon dimineaţa în metrou. Ceva ne captează atenţia. Citim titlul, ridicăm din sprâncene în dubiu şi continuăm să scrolăm. Aceeaşi ştire e acum share-uită de un prieten la câteva minute după şi începem să credem. Începem să găsim acel sprijin de care ziceam, fără să îl căutăm. Cel puţin conştient. Pentru că inconştient, fiecare dintre noi caută aprobare, într-un fel sau altul.

Exemple sunt la tot pasul, zi de zi. Nu le luăm în calcul decât la mult timp după, când, puşi în faţa faptului împlinit, nu putem decât să regretăm faptul că am fost manipulaţi şi păcăliţi.

Ce e de făcut?

Există vreun remediu pentru fake news? Ne putem baza pe faptul că facebook va curăţa feed-urile la timp? Chiar în urmă cu doi ani, facebook „a pus umărul” la alegerea lui Donald Trump pentru că o multitudine de pagini de fake news au fost lăsate nestingherite. Luăm situaţia în propriile mâini şi ne punem totul sub semnul întrebării? Nu vom ajunge, oare, nişte paranoici care nu mai au încredere în nimic? Sau ne bazăm pe intuiţie? Poate ea să ne ajute să discernem între ce e fake şi ce e real?

Îndrăznesc să formulez câteva îndrumări:

1.    Urmăriţi doar surse media legitime, cu reputaţii puternice, create de-a lungul timpului.

2.    Aveţi grijă ce şi cât share-uiţi. 6 din 10 oameni vor share-ui un articol bazându-se doar pe titlu. Luaţi aminte că, dacă un titlu sună prea bombastic, atunci mai mult ca sigur a fost scris cu scopul de a crea indignare.

3.    Cereţi socoteală celor care răspândesc fake news. Încercaţi prin a le atrage atenţia, cu explicaţiile de rigoare. Dacă nu funcţionează, un unfriend / unfollow nu strică niciodată.

4.    În cele din urmă, nu lăsaţi emoţiile să vă întunece raţiunea, cel puţin în cazul ştirilor.

Societatea e din ce în ce mai conştientă că social media este setată pe a maximiza discordia socială şi a minimiza, în acelaşi timp, coeziunea socială. Există, însă, indicii conform cărora, fake news au avut un impact mult mai redus la midterms, alegerile pentru Congresul SUA din urmă cu câteva zile. Să nu ne bucurăm prea devreme. Nici implicarea agenţilor străini în alegerile din 2016 nu au fost confirmate decât la luni bune după ce faptele au fost comise.

Cel mai complicat şi îngrijorător aspect al fake news este că, deşi ele se petrec în mediul virtual, consecinţele apar în lumea reală. Depinde de fiecare dintre noi să rămână informat cu privire la ce consumă şi, mai ales, la ce distribuie.

 

Articol scris de Florin Codreanu, membru IAA Young Professionals.