Malcolm Gladwell, (S)clipirea, Ed. Amaltea, 2005, trad. Mihaela Puiu
Recenzie de Raluca Surdu, castigatoare in cadrul proiectului IAA YP Tinerii profesionisti citesc, in luna martie. Premiul consta in volumul Manual de branding, de Wally Olins, oferit de Editura Vellant.
Am fost educati sa credem ca munca multa ofera recompense pe masura. Dar daca descoperi modul destept de a face treaba bine si repede? Suntem in majoritatea timpului confruntati cu luarea a zeci de decizii pe zi. Unele banale, altele esentiale si cu consecinte majore. Si cum timpul nu e niciodata de ajuns, ce tip de mecanism ne-ar putea usura viata? Se poate si fara hei-rupism? Malcolm Gladwell zice ca da. Bazandu-ne pe inconstientul nostru putem lua decizii corecte intr-o proportie covarsitor de mare, cu cele mai mici resurse de timp.
Optimistul ne va spune ca da, creierul uman este un organ cu digestie rapida. Ce sens mai are sa stai pe ganduri? Hai sa spunem ca suntem perfect compatibili cu vremurile in care traim. Inflatia informationala nu e neaparat o problema. Se pare ca avem echipamentul de a face surf printre tsunamiurile de informatii si date care ne inunda sistematic din toate partile. Statul pe ganduri devine o preocupare rezervata celor care isi pot permite luxul meditatiei contemplative.
Scepticul va intreba: este vreo certitudine ca acest mecanism chiar functioneaza? Pornind de la propriile observatii, trecand prin cateva studii sociologice si cercetari medicale, Gladwell ne avertizeaza ca se intampla ca uneori sa dam si rateuri. Dar ne ofera solutia de back-up: antrenati-va inconstientul. Si apoi, aveti oricand la dispozitie vechea metoda, cea a rationalizarii si argumentarii, pentru a strange suficiente dovezi ca da, decizia initiala bazata pe intuitie e cea corecta.
Pesimistului i se ofera scurt solutia. Nu incerca asa ceva acasa. Daca ai anumite dubii, mergi in continuare pe strategia Despicarea-de-fir-in-patru („taierea in felii groase”). A fi spontan si a-ti urma intuitia („taierea in felii subtiri”) nu e, in mod clar, pentru tine.
Cartile lui Gladwell au lipici. Ele se adreseaza unui public larg: in genere oricine vrea sa cunoasca cat mai bine propria persoana si extrapoland, intreaga specie umana. In (S)clipirea, nu vad neaparat o propunere revolutionara sau o teorie care sa schimbe radical modul in care gandim. Mai degraba am sentimentul ca Malcolm Gladwell ne sfatuieste prietenos sa nu ignoram puterea inconstientului si importanta cunoasterii lui.
Cu un stil fluid si lejer, el ocoleste abil capcanele limbajului stufos, stiintific. Din nefericire se pare ca are aceeasi abilitate si in a evita respectarea unei metodologii de cercetare, in conditiile in care propune totusi teorii. Iar criticii lui Gladwell nu privesc cu ochi buni aceasta latura a sa. Una peste alta, cu sau fara o metodologie clar articulata, Malcolm Gladwell ramane unul dintre cei mai important ganditori contemporani.
