#HerStory: Raluca Mihăilă – Totul este posibil
În ultimele zile rutina ne-a fost brusc schimbată. Majoritatea dintre noi am trebuit să ne adaptăm unui nou program, să ne obișnuim să stăm în casă pe cât posibil. Evenimentele au fost anulate, ieșirile în spații publice amânate o vreme.
În martie, luna dedicată femeii, echipa IAA YP avea planificat un eveniment dedicat femeilor care aduc o schimbare în viețile noastre și ne inspiră zi de zi prin poveștile lor de succes. Anunțat la începutul lunii, evenimentul s-a bucurat de o foarte mare popularitate. Vestea anulării sale ne-a făcut să ne orientăm spre o altă metodă prin care să vă aducem mai aproape poveștile inspiraționale ale celor ce ne-ar fi fost invitate. Așa a luat naștere această serie de interviuri digitale. Mediul online ne va permite să vă prezentăm poveștile lor de succes și, totodată, sperăm noi, să va ajute să treceți mai ușor peste această perioadă dificilă.
Prima noastră invitată este Raluca Mihăilă. Ea este de părere că etica este singurul contract pe care ar trebui să îl semnăm și acest principiu a însoțit-o atât în cariera ei de peste 17 ani în retail, imobiliare și industria ospitalității cât și în activitatea ei ca voluntar și de freelancer.
De 18 luni Raluca este freelancer pe trei paliere creative:
– Marketing (fondatoare Utopic Brain – un boutique creativ cu clienți foarte diferiți, dar legați de un singur lucru: fac bine în jurul lor.)
– Fotografie concept (scrie povești cu ajutorul imaginilor pe Raluca Mihaila Photography)
– Scriere creativă (Raluca are 4 cărți publicate, este contributoare la diverse publicații pe diverse teme actuale și de peste 11 ani scriitor pe Raluca Mihaila Stories).
Află mai jos povestea ei și încarcă-te cu speranță pentru un viitor mai bun.
1. Care considerați că a fost evenimentul din viață care v-a motivat cel mai mult să începeți business-ul pe care îl aveți acum?
Business-urile pe care le am acum au început cu mult înainte să îmi propun să mă ocup de ele și chiar să le observ ca pasiuni… și la acest nivel am constatat în timp, magia lucrurilor.
Mi-am dezvoltat exercițiul scrierii de când eram în școala primară, surprind realitatea în capturi fotografice de când mi-am achiziționat primul aparat foto (adică acum vreo 8 ani) și îmi place să comunic și să gândesc în noțiuni de Marketing strategic de peste 12 ani… și totuși am început să le fac pe toate sistematic, organizat și în armonie de mai puțin de un an și jumătate.
Mi-e clar, însă, că își arătau semnele de timpuriu.
Ce m-a motivat cel mai mult să le ordonez cum am făcut-o azi?
O zi de duminică dinaintea unei alteia de luni, cu o stare de rău fizic care prevestea o nouă zi la birou și conștientizarea faptului că plăcerile îmi deveniseră mijloace de coping prin care îmi suportam viața profesională: treaba pe care o aveam de făcut, munca rutinantă, oamenii cu care trebuia să interacționez, distanta față de valorile proprii.
Pasiunile nu cred că trebuie să te țină în viață, ci să ți-o alcătuiască. Sau cel puțin să o domine.
2. Care credeți că sunt avantajele unei femei în lumea antreprenoriatului?
Cred că sunt trei mari elemente specifice nouă care ne oferă puteri aparte:
- Etica grijii – ne naștem cu ea și, deși avem mai mult sau mai puțin ocazia să o folosim și să ne-o cultivăm, în mod cert e în noi. Ea ne ajută să empatizăm, să auzim ce ascultăm, să fructificăm și să creștem alături de clienți, colaboratori, furnizori, colegi.
- Intuiția și darul de a simți oamenii.
- Imaginația.
Însă aceste puteri nu știu dacă sunt neapărat avantaje, pentru că dacă ajung dincolo de anumite limite, riscăm să avem prea multă grijă și să investim prea mult în ceva ce nu merită, să ne ghidăm doar după intuiție (și mai puțin după logică) sau să visăm cu ochii deschiși și să pierdem focusul.
Așadar aș fi rezervată cu privire la „avantaje” și le-aș numi mai degrabă abilități pe care le putem, poate, mânui un pic mai bine decât bărbații.
3. Care este mindset-ul cu care e bine să pornești?
Că totul este posibil, dar dacă nu e să se întâmple ce îți dorești, să nu mori odată cu planul de ieri, ci să te bucuri că vine ziua de mâine.
4. Cum inițiezi relația cu un mentor?
Îl contactezi onest, deschis și îi spui, chiar dacă îți tremură vocea, exact asta: că îți dorești să îți fie mentor din motivele x, y, z. Dacă poți, bate-i la ușă.
5. Cum îți alegi un partener de business?
Eu mi-i aleg după valori și fel de-a fi, pentru că acestea sunt elemente cu care te vei confrunta zilnic. Și zilele sunt mai degrabă colorate, decât toate roz. ☺
Și mă mai iau, doar uneori, după instinct. Tind să îmi ascult mai mult logica – i-am oferit un avans substanțial în relația cu lumea.
6. Ce obiceiuri constructive ți-ai format?
- Statul cu mine în liniște (ca introvert, e un exercițiu aproape obligatoriu)
- Participarea la evenimente care mă relaxează activ (de exemplu Despre lumea în care trăim) și simt, oricât de ciudat ar suna, că „iau lumină”
- Să practic autoironia
- Comedy shows americane și/sau surse de umor britanic
- Mă plimb; în felul ăsta iau aer, dar observ și lumea din jur
- Să încerc să văd ansamblul părților – mă ajută să văd pattern-uri
- Să mă îmbrac colorat după mulți ani de negru – ajută starea de bine
- Să fiu cât pot de selectivă cu oamenii, proiectele, partenerii de business pentru a nu mă dilua în prea multe activități și socializări inutile
- Să fiu cât mai clară în trasarea limitelor – e un mod sănătos și onest de a nu încuraja așteptări nerealiste
- Să îmi pun limite false, pentru a găsi soluții la care altfel nu m-aș gândi – se întâmplă rar asta, că uit, dar e foarte fain exercițiul
- Să îmi permit guilty pleasures pentru a nu mă frustra – de exeplu pufuleți combinați cu „muzica de lift” sau înghețată cu alune de pădure seara târziu la film. Nu trebuie să mâncăm numai super-alimente și nici să ascultăm doar muzică de cameră. Și e OK.
7. Best advice for getting into a new industry?
Find the pattern and challenge it – ori printr-o abordare laterală complet nouă, ori prin îmbunătățirea vizibilă, etică și sustenabilă a celor oferite deja de către ceilalți.
Simbolic, un nou-venit poate să facă două lucruri semnificative, cred eu:
- Să introducă variabile noi care pot deservi industria respectivă și pot crea noi modele de comportament furnizor – client.
- Să se folosească de variabilele deja existente pentru a le structura în ecuații noi.
Ambele înseamnă inovație.
Alternativa ar fi sa forțezi împărțirea pieței în încă o felie de pizza, ceea ce nu știu dacă e tocmai de dorit într-o piață concurențială sănătoasă.
8. Cum ai ajuns la un echilibru între viața personală și cea profesională?
Nu am ajuns, dar cred că știu unde să îl caut ☺.
Ideea e că nu cred că se poate vorbi de un echilibru pentru mai mult de 48 de ore consecutive, cu excepția cazului în care trăiești într-o rutină ce adună zile la un loc prin copy-paste. Și poate nici măcar atunci, pentru că văd în asta un scenariu în sine dezechilibrat.
Cred că echilibrul constă într-un perpetuum mobile format din
- activități complementare – mâncatul sănătos e bine să se combine cu activitatea fizică.
- variație de la o zi la alta – azi pictezi, mâine dansezi, poimâine citești literatură, răspoimâine descarci un mini-curs de project management de pe Coursera și răs-răspoimâine te uiți pe Netflix. Și desigur, azi/mâine sunt intervale generice de timp. Nu trebuie să faci zilnic ceva doar pentru că „viața e scurtă” sau pentru că „uite câte lucruri fac toți prietenii din lista mea de Facebook”, dar nici să rămâi în contemplare de pereți, cu anii.
Ce aș sublinia aici este evitarea:
- rutinei – nu doar pentru că e bine pentru creier, dar și pentru că e păcat să faci același lucru în condițiile unei varietăți fără margini de activități.
- programării „la virgulă” a vieții, oricât de „persoană extrem de ocupată” ai crede că ești. Dă-ți voie să calci stramb, dă-ți voie să fii surprins, dă-ți voie să nu mergi la toate ședințele. Dă-ți voie să fii om, nu robot. Că, surpriză! Asta ești ☺
- delimitări clare, altfel ne amăgim că facem multe lucruri și nu facem nimic – când faci yoga, nu asculți și știrile, că atunci nu faci nici yoga și s-ar putea ca nici știrile să nu mai aibă prea mult sens.
- tot ce contează pentru tine – iar aici lista diferă semnificativ de la un om la altul. Așa cum sunt persoane care pot sta 10 ore îmbrățișate cu partenerii de cuplu și să nu fie suficient, tot așa altele pot sta 16 ore la birou și să mai vrea. Avem preocupări și nevoi diferite, în același timp, însă, „legându-ne” niște dorințe comune – de validare, de intimitate și apropiere cu familia, de singurătate și timp pentru noi, de socializare, de distracție, de rupere de cotidian, de autodepășire, de a învăța ceva nou, de a călători, de a ne manifesta creativitatea.
Dacă ar fi să definesc echilibrul ca pe un loc geometric, aș spune că este punctul egal depărtat de orice fel de exces ☺.
9. Care a fost cea mai grea decizie pe care a fost nevoie să o luați în cariera dumneavoastră?
Să scriu o decizie de concediere în condițiile unei echipe cu mult subdimensionate și în condiția de înghețare a angajărilor.
A fost o decizie care mi-a luat, cred, un an de viață, din două motive:
- personal – m-am simțit neputincioasă și învinsă ca om în fața unui alt om pe unda căruia de comunicare și înțelegere nu am reușit să ajung.
- profesional – mi s-a părut cumplit să ajung în postura în care să nu mai știu cum să lucrez cu un om din subordine și de ajutorul și competența căruia aveam nevoie ca de aer.
În timp, mi-am dat seama de cum au stat lucrurile de fapt și am învățat niște lecții.
10. Ați ajuns vreodată în punctul de a renunța?
Da, deși l-am evitat mult timp de teamă de a nu fi judecată de ceilalți pentru că nu sunt în stare să continui.
Acest punct a venit când am decis să mă desprind de orice formă de angajare „la patron”. Deși a fost un moment de îndreptare spre mine însămi, el a însemnat de fapt o renunțare la a mai lucra în slujba valorilor altcuiva.
A fost o mare greșeală să pun pe prim plan părerea lumii și doar pe plan secund propria-mi stare de bine.
Raluca Mihăilă este autoarea cărții „Glasvand / 35 de ore din viața unui copil mare”, o carte-manifest care reinstaurează din temelii valorile umane ale oricărui profesionist, în momente de criză identitară profesională și personală. Cartea poate fi răsfoită și comandată pe site-ul dedicat www.glasvand.ro și pe pagina de Facebook.